Cella Serghi m-a fascinat dintotdeauna prin cartile sale, scrise cu o mare sensibilitate si verva feminina, capabila sa descrie nuantele subtile ale sufletului. Pe site-ul carti-beletristica.ro am avut sansa sa gasesc una din cartile preferate si pe care imi doream sa o citesc.

Carti-beletristica.ro ofera  iubitorilor de carte romane politiste, romane ale literaturii clasice, jurnale de memorii. Vei descoperi lucruri noi, pentru toti cei care nu se opresc niciodata din invatat si care fac din lectura un stil de viata.

Cella Serghi apartine promotiei de tinere scriitoare afirmate dupa 1935 si are norocul sa intre in anturajul unor scriitori de valoare. Asa se naste scriitoarea Cella Serghi, care si-a facut o intrare spectaculoasa in literatura cu romanul “Panza de paianjen”, publicat in anul 1938.

Talentul ei de scriitor castiga prestigiul marilor maiestri ai lumii literare din acea perioada. In anul 1971 publica volumul de memorialistica “Pe firul de paianjen al memoriei”, ce cuprinde efigii ale marilor autori Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Eugen Lovinescu. Cartea este un jurnal intim in care Cella Serghi ne descrie o cronica fascinanta a vietii literare din perioada interbelica si unde regasim celebrii scriitori care i-au marcat cariera.

Este o imagine a epocii foarte autentica, o lume literara intima mai putin cunoscuta in exterior, dar fascinanta. Intamplarile vietii sale au facut-o pe Cella Serghi sa rabufneasca si sa se afirme, ridicandu-se deasupra vietii sale de o saracie aprope mistica pe care o traise in copilarie si in adolescenta.

Scriitoarea devenita de acum celebra realizeaza prin intermediul memoriilor sale o analiza complexa a operelor consacratilor sai prieteni, precum Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu. Cella Serghi in aceasta carte, urmareste aspecte ale destinului ei de om si de scriitor.

“Pe firul de paianjen al memoriei” este structurata in patru capitole. In primul capitol, prezinta viata prozatoarei, iar celelalte surprind activitatea literara. Primul capitol este destinat scriitoarei Cella Serghi, observandu-se stradania de a da coerenta unei vieti, prezentandu-si fragmentar memoriile, cat si dorinta de a conecta un univers intim care i-a marcat existenta. Viata si cariera Cellei Serghi sunt marcate de catre eterna dragoste a acesteia pentru scriitorul Camil Petrescu.

“In care anume clipa m-am indragostit de el nu voi sti niciodata. Dragosta mea pentru el s-a nascut, poate din nevoia mea de a iubi”. Cei doi s-au intalnit la Bucuresti, pe vremea cand scriitoarea avea 18 ani. A fost o dragoste la prima vedere, desi aceasta prima intalnire nu a fost una care sa lase urmari puternice pentru cei doi.

Dragostea neimplinita pentru Camil Petrescu o determina sa scrie. Scriitoarea a fost si ea prezenta in romanele acestuia prin personajul doamnei T, din “Patul lui Procust” si in “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”. Povestea zbuciumata dintre Cella Serghi si Camil Petrescu nu a avut un final fericit.

In celelalte capitole Cella Serghi se identifica cu personajele feminine din romanele sale: “cautam sa ma identific cu Diana, dar ascultam, de indata ce lasam tocul pe masa, cu urechile Mironei, linistea din aleea inzapezita in noapte, cu ochii ei descopeream fotografiile de pe pereti si cu sufletul ei traiam realitatea plina de soapte nelamurite, de umbre si de taine ale scriitoarei care trebuia sa devin”.

Cella Serghi, in volumul memorialistic “Pe firul de paianjen al memoriei”, rememoreaza la persoana intai, experienta existentiala a personajelor feminine asemanatoare psihic cu Diana si Mirona din romanele sale. Cartea, in ciuda dezordinei aparente, are o arhitectura bine gandita, care reuseste in final sa te captiveze.